A dat norocul peste tine sau ai un cap cât trei și ai reușit să dezvolți un magazin online cu măcar 1000 de produse. Și nu esti rudă cu eMAGul, să ai armate de specialiști în spate. Felicitări! Ți-ai complicat înzecit existența.
Șezi calm și gândește ca un user.
Pui toate produsele dintr-o categorie pe o pagină sau le împarți în mai multe pagini? Măcar decizia asta e simplă: mai multe pagini, altfel, ori îl plictisești pe Gogu (nume generic nepeiorativ pentru user), ori le încarci prin ajax și nu mai vede nenea Google linkurile spre paginile de produse. El se laudă că vede cam tot, dar mai bine nu riști. Și, crede-mă, vrei să le vadă. Așa îi comunici că paginile de produs sunt importante pentru tine.
Dar câte produse să conțină fiecare pagină? 20, 40, 100? Aici nu mai e simplu. Depinde de specificul magazinului. Poți să studiezi concurența. Stai liniștit, nu ești Ponta2; plagiatul nu se pedepsește în cazul ăsta. Eu ți-aș sugera să lași userul să decidă câte produse vrea să vadă pe pagină. Dă-i 2-3 alternative. Așa se simte și el mai important.
Toate paginile unui listing de categorie targeteaza aceleași căutări. Panică! Nu chiar. Există niște taguri care îi spun lu’ Google că aia e o paginație și îi arată și ordinea paginilor. Fă cunoștință cu rel=”next” si rel=”prev”. Nu-s greu de implementat și-s tare bune la magazinu’ omului.
Cum îl ajuți pe Gogu, atunci când el știe că vrea un mouse wireless bleu sub 30 de lei, iar tu ai 200 de mouși în ofertă? O să-l cam enerveze să dea scroll și click pe next page. S-ar putea să zică „hai, lăsați” și să încerce alt magazin care are niște filtre decente. Ce înseamnă asta? Înseamnă să îi dai posibilitatea să aleagă dintre toate acele caracteristici necesare și suficiente să rafineze oferta până găsește fix ce își dorește. Tot sună complicat. Simplific. Dă-i de ales între chestii relevante pentru obiect. Culoarea, prețul și brandul sunt importante pentru orice produs. Mai departe, gândește și spionează „vecinii”. E important pentru un mouse să știm dacă e pentru gaming sau pentru office, dar nu prea e important dacă e lucios sau mat pe fund.
E ca atunci când își caută Făt-Frumos nefastă: o vrea frumoasă, blondă, cu păr lung, vrednică și cuminte. Îl doare la saboți dacă are unghiile ovale sau pătrate.
Dacă faci filtre pentru tot ce îți tună, creezi două probleme: Gogu și Google vor fi în ceață. Gogu nu mai știe unde sunt chestiile care chiar îl interesează, pentru că se pierd între 20 de criterii inutile, iar fiecare criteriu va însemna pagini noi, inutile pentru Google. Îl vei obosi, că el se plimbă prin site constant să vadă ce schimbări mai sunt și riști să creezi și conținut duplicat gârlă. Vezi aici de ce nu vrei asta.
Apropo de conținut duplicat, chiar dacă faci toate minunile de mai sus, tot mai poți pica într-o capcană: filtrele cu valori da/nu. Sărmanul Google, nu știe să interpreteze negația și afirmația în română. El nu vede „wireless da” si „wireless nu”. El vede „wireless” + 2 litere și face ala bala portocala între ele, că-s cam la fel. Inutil să îți spun ce se întâmplă dacă Gogu caută „mouse wireless” și ajunge în „mouse wireless nu”. Pleacă pa, adica face bounce și nu vrei asta. Tu îi vrei banii.
În rest, trebuie doar să denumești filtrele și valorile așa cum le caută Gogu. Întreabă prietenii ce folosesc mai des: inch sau cm, wireless sau fără fir șamd. Sau tocmește un specialist SEO și căpiază-l cu întrebări de-astea; fac parte din jobul lui.
Gata. Vezi că n-a fost greu?! Acum nu mai ai decât 2178 de aspecte de urmărit. Ish.